Cum prioritizăm
Voturile contează, dar nu decid singure. Ce mai intră în ordinea de lucru și de ce.
Ordinea nu se stabilește prin numărătoare. Dacă s-ar face așa, produsul ar fi construit în întregime pentru cei care completează formulare, care sunt o parte mică și nereprezentativă din cei care îl folosesc.
După ce se decide ordinea
- Obligația legală
- Trece peste tot restul. Când ANAF schimbă o cerință, data limită nu este negociabilă și tot ce era planificat se dă la o parte.
- Câți oameni sunt blocați
- O funcționalitate care lipsește și oprește munca bate una care ar face munca mai plăcută.
- Cât costă și cât riscă
- Ceva ce durează două zile și nu poate strica nimic altceva intră înaintea a ceva care durează două luni și atinge emiterea.
- Numărul de cereri
- Contează, dar ca semnal, nu ca vot. Douăzeci de cereri care descriu aceeași problemă spun mai mult decât douăzeci de cereri diferite.
Ce nu construim
- Contabilitate propriu-zisă. Balanțe, declarații, calcul de impozite. Există programe bune pentru asta și legătura se face prin export.
- Funcționalități care ar cere date pe care nu vrem să le ținem.
- Copii ale unor lucruri care există deja și funcționează, doar pentru a le avea în listă.
Când spunem nu, o spunem pe față. O funcționalitate lăsată „în evaluare” la nesfârșit este tot un refuz, doar că unul care le răpește oamenilor timpul.