Câmpurile facturii
Editorul arată implicit ce folosește toată lumea. Restul, până la 48 de câmpuri opționale, se activează din setări.
Standardul european de facturare definește câteva sute de elemente. Cele mai multe firme folosesc douăzeci. Editorul pornește cu acelea și ține restul deoparte, într-un catalog pe care îl deschizi când ai nevoie.
Unde le activezi
- 1Un comutator per câmp. Ce este pornit apare în editor.
- 2Câmpurile marcate cu stea sunt cele folosite cel mai des.
Setări companie, secțiunea Câmpuri factură. Comutatoarele de acolo decid ce se vede în editor, pentru compania curentă. Ce activezi rămâne activ pentru toate facturile viitoare.
Ce se poate adăuga
- Referința comenzii cumpărătorului, cerută des de companiile mari și de instituții.
- Acciza pe linie, pentru produsele accizabile.
- Costul de transport, ca linie separată sau ca element de document.
- Datele de livrare: adresă, dată efectivă, punct de lucru.
- Termenii de plată în text liber, pe lângă data scadenței.
- Identificatorii suplimentari ai partenerilor, cum ar fi codul GLN.
Denumirile BT
Fiecare câmp are un cod din standard, de forma BT urmată de un număr. Codul apare lângă comutator, ca să poți căuta exact acel element atunci când un client îți cere „BT-13 completat”.
Coloanele de pe linii
Merg la fel: activezi coloana și apare în tabelul de linii. Merită să le stingi pe cele nefolosite, fiindcă un tabel cu paisprezece coloane pe un ecran de laptop se completează greu.
Despre standard, pe larg, în Conformitatea EN 16931.